Epilarea face parte din ritualul de frumusete al multor femei si din ce in ce mai multi barbati apeleaza la aceasta procedura. Este esential ca pregatirea cosmeticienei sa fie una corespunzatoare, mai ales daca are de a face cu clienti aflati sub tratament chimioterapeutic, de aceea este extrem de important sa nu existe erori si sa stie sa recomande procedura optima pentru evitarea traumelor si a infectiilor.
Responsabilitatea este foarte mare atunci cand ne ocupam de o persoana care face chimioterapie, asadar trebuie sa abordam fiecare situatie studiind mai intai diverse tehnici de epilare precum si diferite forme de terapie cum ar fi chirurgia, chimioterapia, terapia biologica, terapia hormonala si radioterapia, evitand posibilele efecte adverse care ar putea aparea odata cu tratamentele de infrumusetare.
Inainte de o interventie chirurgicala, clienta este sfatuita sa ceara sfatul medicului chirurg in privinta tehnicii de epilare potrivite. In unele cazuri, echipa medicala se ocupa de epilarea zonei ce va fi supusa interventiei, cu ajutorul unei lame obisnuite sau a uneia electrice, chiar inainte de inceperea interventiei, evitand astfel aparitia unei infectii.
Ultimele ghiduri internationale in materie sugereaza epilarea preoperatorie cu cel putin 24 de ore inainte de interventia chirurgicala.
Epilarea cu ceara: clienta este sfatuita sa intrebe cu cat timp inainte este bine sa se epileze pentru a evita efecte neprevazute precum arsurile, iritatiile sau infectiile care ar putea amana interventia chirurgicala.
Epilarea cu penseta: daca zona este clar delimitata, folosirea pensetei este sigura daca aceasta este sterilizata si daca procedura se executa cu atentie maxima, avand grija sa se prinda doar parul, nu si pielea din jur.
Epilarea cu aparatul de ras: trebuie facuta cu precautie, este recomandabil sa nu se utilizeze niciodata aparatul de ras „pe uscat”, ci numai dupa aplicarea unei lotiuni potrivite pe piele. Sunt indicate produsele pentru piele sensibila, sub forma de spuma, pentru a facilita alunecarea lamei pe piele, astfel incat sa nu provoace leziuni accidentale care ar putea fi vectori de infectie. Importante, de asemenea, sunt intretinerea si igienizarea aparatului de ras, insa si mai indicat este aparatul de ras de unica folosinta, evitand astfel foliculita. Daca exista fire de par incarnate se recomanda o exfoliere in cele 24 de ore de dinainte de epilare.
Epilarea cu crema: poate fi o alternativa buna, insa trebuie evitata daca produsul nu a mai fost folosit pe piele. Poate provoca o iritatie neasteptata a pielii.
Medicamentele anticancer reprezinta o abordare sistemica a tratamentului tumorilor maligne si afecteaza celulele care se multiplica in tot corpul. Chimioterapia poate modifica in mod semnificativ functiile de protectie a pielii, de aceea este important sa nu se subestimeze posibilele efecte secundare ale acesteia in incercarea de a efectua tratamente de infrumusetare adecvate. In plus, tratamentul medicamentos este adesea asociat cu aportul de steroizi care fac pielea subtire si fragila; intr-un astfel de caz, pielea trebuie sa fie protejata si nu traumatizata in mod inutil.
Caderea parului este efectul secundar cel mai temut de pacientii aflati in chimioterapie, dar este important sa stim ca nu toate medicamentele chimioterapice provoaca pierderea parului; unele pot provoca doar o subtiere sau o cadere partiala a acestuia. De multe ori, oamenii aflati sub chimioterapie prezinta un sistem imunitar slabit, adica „neutropenie“ (numar scazut de globule albe), prin urmare, nu sunt candidati ideali pentru epilare, in general.
Epilarea cu ceara: poate fi traumatizanta, favorizand aparitia de escoriatii si iritatii si este deosebit de dureroasa. In timpul chimioterapiei, pielea este deshidratata si fragila, si daca nu se lucreaza cu atentie, poate fi usor ranita.
In plus, clienta poate avea o reactie adversa din cauza intolerantei cauzate de substantele chimice prezente in ceara. Daca temperatura cerei este prea mare, aceasta ar putea provoca o arsura si ar putea genera echimoze. Persoana in cauza de multe ori prezinta „trombocitopenie“ (numar scazut de trombocite in sange) si capacitate redusa de coagulare.
Epilarea cu penseta: metoda este relativ sigura, deoarece nu se utilizeaza substante chimice. Epilarea parului cu penseta poate lua mult timp, insa acest lucru depinde de zona epilata; in unele cazuri, daca exista mancarime, senzatie de arsura si / sau deshidratare poate fi considerat un tratament sigur. Important, in acest caz, este sa se acorde cea mai mare atentie igienei pensetei, care trebuie sa fie sterilizata si structurata astfel incat sa prinda parul individual si niciodata pielea din jur.
Epilarea cu aparatul de ras: este intotdeauna de preferat sa se utilizeze un aparat de ras electric, insa in cazul in care nu este posibil, procedati cu atentie si nu folositi pe pielea uscata, ci aplicati inainte o lotiune adecvata. Sunt indicate produsele pentru piele sensibila, sub forma de spuma, pentru a facilita alunecarea lamei pe piele, astfel incat sa nu provoace leziuni accidentale care ar putea fi vectori de infectie. Importante, de asemenea, sunt intretinerea si curatarea aparatului de ras, insa si mai indicat este aparatul de ras de unica folosinta, evitand astfel foliculita.
Epilarea cu crema: substantele chimice prezente intr-o crema epilatoare pot irita pielea provocand senzatie de arsura, roseata, inflamatie, deshidratare si eruptii cutanate, mai ales in cazul in care crema este lasata sa actioneze prea mult timp. Mirosul cremei poate fi neplacut in cazul in care persoana aflata in terapie se confrunta cu simptome particulare, cum ar fi greata.
De multe ori, dupa tratament, unele femei sunt supuse unei terapii hormonale, inducandu-se menopauza si aparandu-le par nedorit pe fata. De obicei, fenomenul apare dupa aproximativ o luna de la ultima sesiune de chimioterapie; uneori, problema dispare de la sine, insa alteori este nevoie de proceduri speciale.
O clasa speciala de medicamente biologice, cum ar fi Cetuximab (Erbitux), Erlotinib (Tarceva), Gefitinib (Iressa) si Panitumumab (Vectibix), poate provoca pierderea parului si induce hipertricoza pe fata si sprancene. Vandetanib (Caprelsa) poate provoca atat pierderea parului cat si o reducere a cresterii parului pe picioare si brate, cu cresterea concomitenta a genelor, a sprancenelor si a parului facial. Aceste efecte secundare apar, de obicei, lent.
Tratamentul de indepartare a parului, in acest caz, trebuie sa tina cont de unele limitari si sa ia in considerare faptul ca adeseori, administrarea medicamentului biologic poate interfera cu chimioterapia, sporind astfel posibilele efecte secundare si riscurile.
Epilarea cu ceara: tratamentul poate fi iritant si poate incuraja dezvoltarea infectiilor
Epilarea cu penseta: daca zona este clar delimitata, folosirea pensetei este sigura daca aceasta este sterilizata si daca procedura se executa cu atentie maxima, avand grija sa se prinda doar parul, nu si pielea din jur.
Epilarea cu aparatul de ras: poate genera infectii nedorite, de aceea este de preferat aparatul de ras electric
Pielea in timpul terapiei hormonale se poate deshidrata, isi poate pierde tonusul si elasticitatea si poate aparea o crestere treptata si inestetica a parului pe intreaga fata, hipertricoza. Medicamentele administrate in acest scop nu interfereaza cu diferitele tehnici de indepartare a parului, dar in unele cazuri interfereaza cu chimioterapia, prin urmare este bine sa se acorde atentia cuvenita in acest caz.
Epilarea cu ceara: esteticiana va evalua cu atentie daca pielea poate tolera efectul benzilor de ceara. Produsele de acest gen pot irita pielea, in general.
Radioterapia poate duce la pierderea parului exclusiv in zona supusa tratamentului, avand un efect limitat si localizat. Pierderea parului poate fi permanenta sau temporara, in functie de intensitatea radiatiilor primite, precum si atunci cand acestea sunt combinate cu alte tratamente complementare, cum ar fi chimioterapia. De obicei, atunci cand pierderea parului este temporara, parul creste la loc in termen de trei pana la sase luni de la ultima sesiune de radioterapie
Epilarea cu ceara: zona de piele supusa terapiei cu radiatii poate fi deosebit de fragila si subtire. Este de asemenea recomandat sa se testeze prezenta neuropatiei, care ar putea genera simptome cum ar fi pierderea sensibilitatii. Nu se recomanda epilarea zonei iradiate.
Epilarea cu penseta: metoda este relativ sigura. Este intotdeauna important sa se acorde o atentie maxima igienei pensetei, aceasta trebuie sa fie sterilizata si sa prinda doar parul individual, niciodata pielea din jur.
Epilarea cu aparatul de ras: poate genera infectii nedorite, de aceea este de preferat aparatul de ras electric.
Epilarea cu crema: substantele chimice prezente intr-o crema epilatoare pot irita pielea provocand senzatie de arsura, roseata, inflamatie, deshidratare si eruptii cutanate.
Unele medicamente, cum ar fi Vemurafenib (Zelboraf) si Dabrafenib (Tafinlar), utilizate pentru a trata melanomul metastazic, pot provoca foliculita, similar consumului de cortiocosteroizi.
Negii si formatiunile suspecte ale pielii nu trebuie supuse tratamentelor de indepartare a parului, nici vanataile sau leziunile. Cosmeticienele lucreaza in mod constant cu pielea si au capacitatea de a identifica formatiuni suspecte si astfel pot sfatui clientii sa consulte medicul dermatolog. Cu aceasta ocazie va reamintim importanta consultului dermatologic de specialitate ca masura preventiva o data pe an.
Dupa procedura de epilare este indicat intotdeauna sa protejam suprafata epilata cu o crema emolienta si calmanta pe baza de Vitamina E, aloe si /sau oxid de zinc, pentru a reface bariera protectoare. In cazul expunerii la soare este intotdeauna recomandat sa protejam zona epilata cu o crema cu un factor de protectie de cel putin 30. Pielea persoanelor aflate sub tratament oncologic este adesea sensibila datorita consumului de medicamente anticancer.
Tratamentele de indepartare a parului se pot efectua cu regularitate la sfarsitul tratamentului, dupa ce pielea s-a regenerat si a revenit la „noua normalitate.“ Cu toate acestea, pielea fiecarei persoane reactioneaza diferit, uneori este nevoie de sase / opt saptamani dupa incheierea tratamentului, alteori este nevoie de pana la sase luni pentru refacere. In alte cazuri, totusi, este necesar sa se urmeze indicatiile de tratament pe tot parcursul vietii, monitorizand constant pielea, care ar putea fi compromisa din cauza consumului anumitor medicamente si al efectelor secundare ulterioare.